Noaptea trecută am campat într-un loc frecventat de pescarii locali. Toată noaptea a fost forfotă. Cu unii am stat la povești seara, cu alții dimineața înainte de plecare. Foarte interesantă viziunea lor asupra lumii, a legilor țării (mai ales în ceea ce privește pescuitul), a dezvoltării turismului și a ceea ce e frumos/estetic. Super enervantă însă naturalețea cu care aruncă dozele de bere în foc și în apă. Dacă la idei și principii pot să încerc să-i înteleg (inclusiv pescuitul la specii interzise în această perioadă), acest reflex de a arunca este deja cronic. Nu le dă deloc cu eroare :((
Dimineața am plecat devreme ca să profităm de vremea caldă. Se anunțau ceva furtuni cu coduri galbene și portocalii prin țară. Dar am fost norocoși. La prânz am ajuns la Tulcea unde am mai făcut rost de provizii, o bere pentru „nea șoferu'” și bateriile încărcate. Am intrat curând pe Bratul Sf. Gheorghe, am lăsat în urmă vapoarele mari și am intrat încet-încet în Delta. Seara am tras barca lângă satul Nufărul unde un localnic ne-a lăsat să punem cortul la el în grădină. Si am încheiat seara cu tradiționala scrumbie 🙂
