Am pornit de la Podu Olt după prânz în prima zi frumoasă după două săptămâni ploioase. Apa e rece și cam tulbure dar soarele îmi dă energie și în baterii și la moral. Până la Marea cea Mare totuși am de mers un drum lung și energia e necesară.
Imediat ce am pornit m-am întâlnit cu doi oameni pe un ponton în mijlocul apei. Erau de la Apele Romane și măsurau debitul râului în diferite puncte. Frumoasă meserie când e vremea faină, pe ploaie și frig parcă nu mai sună așa bine.
Am mers bine primul kilometru dar după o mică plajă m-am blocat la un trunchi căzut în apă. Un loc cam neplăcut, noroc că Daniel (un tip cu o barcă) m-a salvat și am putut merge mai departe. Oltul s-a apropiat încet-încet de un deal și soarele de apus arunca o lumină frumoasă pe copacii de pe mal. Cât de faină e toamna!!
Chiar înainte de înserat am ajuns la un „prag” construit de oameni unde era să rămân blocată în vârtejul creat de mica cascadă. Tot Daniel m-a salvat și m-a aruncat după cascadă. A venit seara și o să merg mai departe pe întuneric 🙁