Nu pot să zic că am mers prea mult. Din păcate curenții apei mă duc spre mal și mă cam agăț de tot felul de crengi și crenguțe. In plus mai sunt și curenți ciudați care mă țin în mici golfulețe sau după o stâncă. Asa că sunt nevoită să stau aproape de mal pană sunt salvată … și cât stau asa mă uit pe mal, admir peisajul și observ ce fac pescarii. Pentru că am văzut muuuulți pescari. Unii mai în vârstă, ca niște bunicuți care contemplă trecerea apei, alții mai nervoși că nu le pică și destul de multi care par veniți la picnic mai mult. Pe mal am văzut multe vetre de foc, conserve goale (deja am văzut o anumită preferință de pateu 🙂 ), doze și sticle de bere, ambalaje de la mici și alte treburi despre care mai bine nu scriu. Oare „pescarii” ăștia vin în același loc tot timpul sau caută alt loc mai curat? Vă anunț dacă găsesc un răspuns.