Mi s-a întâmplat o minune și cu forțe proaspete am „sărit” toate barajele de pe Olt (nici nu mai știu câte sunt dar peste 25 sigur). Azi am ieșit la apă din nou, asistată de Daniel cu barca și Mihai și Irina de pe mal. Mă cam simt alintată și oamenii ăștia pierd cam mult timp pentru fițele mele de a ajunge la mare. Incerc să le dovedesc că pot și singură însă mă cam bate vântul și mă scoate la mal 🙁
Am pornit după barajul de la Izbiceni. Curentul e destul de rapid și apa fără aluviuni așa că se vede până la fund. Deși e zonă de câmpie malul e cam abrupt iar din când în când sunt plaje de nisip sau pietre (bănuiesc că vara lumea vine aici la relaxare și picnic). Satele sunt departe și malurile nu sunt murdare dar nu perfect, să fie clar.
După câteva ore am ajuns într-un loc superb: plaja Gura Oltului, acolo unde Oltul se varsă în Dunăre. Super nisip, super senzație să fii aici. Colegii de călătorie au plecat acasă și eu mă duc mai departe … începe o nouă etapă, Dunărea.